miercuri, 12 august 2020

La cumpana vieții mele - Vol . 4 Poezii pentru tot omul

 

Prin multe-n viață am trecut,

Multe cumpene am avut.

Prin toate cu greu am trecut

Chiar de trupul ma durut.

O speranță mi-a rămas

Ce ma salvat de necaz

Și de multe ori in viață

M-am  gandim tot la speranță,

 

Ca-ci  ea doamne de s-ar pierde

Voi trăi….

Suferințe si regrete .

 

Fiecare om in viață

Cumpene va întâlni,

Dar cu un strop de speranță

Sigur le va ocoli .

 

Omul pe pământ trăiește,

Suferința-îl copleșește.

Dar cu cei dragi langă el

Sigur răul îl va ocoli.

 

Of tu cumpănă să fugi,

Tot răul să îl alungi.

Ial tu cumpănă cu tine

Iar mie dorește-mi bine.

 

09.08.2020  Pricope Marian

 

O lume mascată - Vol.4 Poezii pentru tot omul

 

În trecut bine o duceam

Zâmbeam  glumeam și râdeam !!!

Dar de ceva vreme încoace

O mască nu ne dă pace

Zâmbetul ea îl ascunde

Frumusețea ne-o distruge

Frumusețea e furată

De o mască blestemată.

 

Un virus din altă țară

Lumea azi a afectat

Lumea și tot cei în jur

Iar noi ne uităm oftând

Cum tu chipuri tot distrugi

Cum tu durere aduci

Of tu mască …

Fugi și fugi.

 

Of tu mască blestemată

Ai distrus ce-aveam odată

Ne-ai distrus părinți , bunici,

Iai dus departe de-aici.

 

Azi trăim o boala grea

O ducem cât vom putea ,

Aș fi vrut s-o duc departe

Pe cei dragi să-i țin aproape .

 

Of tu mască blestemată

Dă-ne ce aveam odată

Dă-ne chipul înapoi

Să ne bucurăm și noi,

Cum făceam cu-n an în urmă

Să fim din nou împreună

Să trăim și noi mai bine

Să trăim dar fără tine .

 

În jurul meu peste tot

O lume mascată văd,

Chipuri triste…

Fețe înlăcrimate

Dute mască …

Dute departe.

 

 

Zi și noapte mă gândesc

Cum să fac să te părăsesc

Să-mi iau zâmbetul înapoi

Să-mi văd chipul fericit

Și să uit că te-am purtat

Să te duc cât mai departe

De tine-n veci să nu am parte.

 

Făte tu mască utilă

Câte-o dată în medicină

Făte unde e nevoie

Și pe noi lasăne-n pace

Să umblăm ca altă dată

Să ne bucurăm de viață

Și de tine să uităm

Să dăm timpul înapoi

Să ne bucurăm și noi.

 

 

 

 

 

12.08.2020 Pricope Marian

 

 

duminică, 7 februarie 2016

Un Înger blând


Un Înger blând

Un Înger blând am întâlnit
Cu o inimă de aur,
Cu un suflet mare,
Un Înger pur, o rază de soare.

Atât de mult m-am bucurat,
Când Îngerul m-a întrebat:
De ce plângi?
De ce suspini?

Atât de mult m-ai căutat,
Inima, ți-am ascultat
Și spre tine am plecat.

Cu gândul la a noastră Iubire...
Cu gândul numai la noi,
Cu gândul la viața noastră,
Voi fi Înger pentru doi.

Un Înger alb către tine azi coboară,
Sufletul să ți-l aline,
Mângâiere să-ți ofere,
Iubirea să o împărtășească.

Puri să fim noi amândoi,
Oriunde-n lume vom pleca,
Lumea, după noi se va uita .

În haine albe ne-mbrăcăm,
Pentru o lume întreagă.
Pe drumuri noi alergăm,
Suntem trimiși prin soartă.

Un Înger alb am devenit,
Cu o inimă curată,
Cu lacrimi, eu te păzesc,
Oriunde, prin lume, ai umbla,
Eu voi fi mereu în calea ta.

Când Înger tu vei deveni,
În această lume,
Ai să observi mii de copii,
Cum strigă al tău nume.

Însă, de sus eu ți-oi trimite,
În dar doar trei cuvinte,
Doar spre tine eu privesc,
Și din suflet... te iubesc.

Iubirea ce ți-o port mereu,
Numai eu, sunt îngerul tău,
Ce te privește ne-ntrerupt
Prin sticla geamului fumuriu,
Tot timpul lângă tine am să fiu.

Te privesc și zi, și noapte,
Aud cuvintele -n șoapte,
Dar tu mă vezi nu spui nimic,
Că sunt și voi fi mereu al tău Iubit


Mă simt singur


Mă simt singur

Mă simt singur,
Stau și plâng!
În singurătatea mea,
Lumea, pe mine nu mă vrea!

Singur sunt acum,
Și voi fi mereu...
Până jumătatea mea,
Va veni din nou.

Singur am rămas acum,
Nu găsesc un om pe drum,
Un drum lung, pustiu, și trist,
Căutând am obosit.

Cu lacrimi eu ud pământul
Doar o floare să răsară,
Să mă-ntrebe și pe mine
Cum mă cheamă? Am un nume?

Cu pașii mei târziu, în noapte,
Ce calc pe frunze din copaci desprinse,
Aud un strigăt din depărtare,
Ce țipă din ce în ce mai tare,
Ce mă-ndeamnă la răbdare.

Singur, pe drum eu hoinăresc...
La jumătate de drum mă opresc,
Mă opresc că aud ceva,
Un glas de sus ce îmi spunea,
Îmi spunea să am putere,
Căci într-o zi voi primi mângâiere.

Nu știu azi, nu știu nici mâine,
Ce se va întâmpla cu mine...
Dacă glasul meu e auzit,
Și durerea mea va lua sfârșit,
Voi fi mândru și-mplinit,
Că am luptat și am trecut,
Prin clipe greu de crezut.

Mă simt singur,
Stau și plâng,
Lumea ce trece pe langă mine, aud
În șoapte vorbind,
Of, Doamne, ce trist,
Umblând prin vânt și ploaie,
Lacrimi ce curg șiroaie,

Lacrimile unui om bun,
De-aș avea putere,
L-aș lua de pe drum.

Doamne, mă rog zi și noapte,
Stai lângă mine aproape,
Alungă tristețea mea,
Fă-mi din viața, grea ...ușoară,
Fă-mă cum eram înainte,
Să pot spune trei cuvinte,
Cu răbdare și curaj,
Să pot merge înainte


Prea devreme ai plecat


Prea devreme ai plecat

Prea devreme, mamă, ai plecat!
Printre alte multe stele, te-ai așezat,
Și în fiecare clipă mă privești,
Gândul și sufletul tu îl luminezi.

În fiecare noapte, apari la geam,
Și mă privești cum dorm,
Între timp eu te visez...
Chiar și noaptea, la tine mă gândesc...

Ai fost și vei rămâne,
O mamă minunată, pentru mine,
Și orice om, ceva, de rău va spune,
Capul îl ridic să te privesc pe tine.

Eu știu, mamă, că mă asculți,
Că mă îndrumi în tot ce fac,
Chiar de o zi, îmi este greu,
De sus, te uiți în sufletul meu...

Prea devreme, mamă, ai plecat,
De atunci eu în fiecare zi am lăcrimat,
De atunci la tine, mă gândesc.
Dar știu că odată, și odată,

Mă voi alătura și eu ...
Deoarece omul, pe pământ e lăsat
Să se bucure, să sufere, să-i pară rău,
Căci omul prin viață este trecător.

Te iubesc, mămica mea,
Chiar de astăzi ești o stea,
Și curând la tine voi veni,
Printre multe stele ne vom odihni.


De ce, mamă?


De ce, mamă?

De ce nu ai vrut, mamă dragă,
Să îmi fii alăturea?
Și la greu, dar și la bine,
Mamă, să fii lângă mine.

De ce te-ai retras, mămică,
În pustietate
Și pe mine, m-ai alungat,
Departe de a ta casă?

De ce nu mi-ai oferit
O copilărie?
O vorbă dulce
Și o iubire?

De ce ai plecat, așa,
Fără nici un răspuns?
Oare gândul nu te mustră
Că ai lăsat în urmă,
O inimă străpunsă...

O inimă ce astăzi,
Suspină în durere,
Trăiește în neliniște
Gândind la a lui familie.

Astăzi însă e târziu,
Mamă, pentru un răspuns,
Eu am un drum de parcurs,
Cu bucurii sau cu tristețe,
E drumul pân-la bătrânețe.

Voi parcurge drumul vieții,
Voi înțelege pașii tristeții,
Voi uita războiul tău,
Chiar de-n viață-mi este greu.


Te-am așteptat


Te-am așteptat

Te-am așteptat,
Nu ai venit,
La mine, nu te-ai gândit,
Să mă privești măcar odată,
Să îmi faci inima bogată.

Oare, eu te-am supărat?
De nu ai venit!
Întâlnirea dintre noi,
Va fi răspuns pentru amândoi.

De ce oare nu ai venit ?
La întâlnirea noastră?
M-ai pus pe gând!
Te-am așteptat!
Dar nu ai venit,
Și am oftat.

Ochii mei au lăcrimat!
Inima puternic bătea.
Sufletul era pustiu,
Te-am așteptat pănă târziu.

Inima îmi spune să te aștept,
Pe mai târziu, nu vreau să regret,
Căci vreau ca să înțelegi,
Căci eu iubirea o prețuiesc.

Te mai aștept,
Căci tu mă vrei,
Dar cred că timpul va rezolva,
Iubirea dintre noi doi.